.... sau poate oamenii aveau mai mult timp să rămînă oameni. Şi relaţiile între ei erau mai puţin fugărite. Aveau timp pentru tăcerea dintre ei, mult mai mult timp. Pentru aer, pentru încredere, pentru copiii din ei, pentru ceea ce înseamnă clar.... sub clar de lună.
....
Nu am chef să scriu. Poate altădată. Vreau să vorbesc cu cineva. Oly!!!!!!
Unde eşti?! Am nevoie de tine!!!!
duminică, 21 februarie 2010
Înainte totul era ca la oameni...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comments:
.....de ce m-ai facut sa plang, frumoaso?
Iarta-ma, te rog, ca nu am fost prezenta cand ai strigat...(am intarziat doar cu o zi.... halal amica!)
Ehh,Inainte!..inainte a ramas in urma!
Da eu cate nu as da sa stiu ce era in capsorul si inimioara ta cand ai scris aceste randuri!
Iti dau o imbratisare calda-calda si un scut de otel sa te fereasca de pumnalele celor ce se pricem sa le arunce pe la spate.
Trimiteți un comentariu