Tortul Valentinei pentru cafeaua mea... :)

"Ce mai faci? Eşti bine?", cam aşa se petrec lucrurile de fiecare dată cînd întîlnesc vreo prietenă pe stradă.
Şi aş vrea să-i spun că nu sunt bine... gata-n.... nu mai e. A dispărut. Parcă s-a ascuns. Azi, m-am întîlnit cu cineva despre care pot vorbi mai mult decît despre mine. În primul rînd, pentru că nu-i tace gura niciodată cînd ne vedem (Slavă Cerului... că ne vedem cam de două-trei ori pe an); în al doilea rînd, citeşte ce am scris despre "în-primul-rînd". A fost întîmplător: eu alergam să caut o locaţie pentru un interviu; eram cam zbuciumată, uşor obosită pentru că urcasem cam 5 etaje, chiar dacă ştiam sigur că e la parter.(gîndurile căutau altă dislocare şi, prin urmare, am urcat ca să le "ridic" de acolo şi să le "schimb garnizoana"). Mai erau telefoanele, care nu mă slăbeau cu "scenele de gelozie": dacă răspuneam la unul, celalalt "dădea să moară", cum ridicam... îmi şi închidea cineva, drept în... (ştiţi unde..).
"Accesul la informaţie" mi l-a cerut mama: ""Ai mîncat?".

- Am mîncat, îi răspund eu. Gata orele?
- Ei, gata. Care gata? E abia 11.00.
- Atunci de unde mă suni?
- Din cancelarie.
- S-a întîmplat ceva? Să mă aşez?
- Sigur. Aşează-te. Mîncarea trebuie să se hodinească.
- Mam' îţi arde de glume? Zi, ce s-a întîmplat? Că doar nu ai lăsat clasa 11-a ca să mî întrebi dacă am mîncat.
- Da ce? Am o sută de copii. Am doi. Am adus registrul şi mi-a veit dorul să te sun. Ce, trebuia să nu te sun?
- Nu, sigur că nu... Mulţumesc. Of, am o săptămînă cam dată peste cap.
- Sîmbătă veniţi?

- Da, venim. Toţi venim. În componenţă deplină. Ba, chiar şi cu adaos...
- Atunci, fac clătite din doi litri de lapte.
- Da. Din doi.
- Bine, mă duc, că au test cei dintr-a 11 - a. Hai, veniţi, mamii, auzi?! Numaidecît să veniţi.
- Venim.. Mam! Mi-i....
- Rabdă. Ei, cît e pînă sîmbătă.... numai mîine nu e vineri... Hai, la treabă, că ăştia or să răstoarne şcoala.

După ce te întrebă mama dacă ai mîncat, crezi că-ţi mai pasă de ce se întîmplă?! Mama, m-a sunat mama!!!! Şi numai mîine nu e vineri, iar după vineri, mă duc la ai mei... pentru două zile.... două-zile-cît-totdeauna-de-mari.
Gîndurile merg în pas cadenţat lîngă mine. În nări mi se cuibăreşte un delicios miros de cafea, care îmi face tare mult rău şi simt că situaţia va scăpa de sub control dacă nu-l adulmec de aproape. Las totul, pentru un sfert de ceas şi mă aşez într-un jilţ alb, moale... şi tare primitor.
Chelneriţa îmi aduce cafeaua, cu un zimbet exagerat de opărit, îmi cere haina deşi eu nu aveam decît un maieu pe mine (oare ce mai urmează?! poate se mai apropie odată şi-mi cere şi sufletul...).
Caut telefonul ca să văd dacă nu a "băgat" divorţ cumva din cauza neglijenţei mele şi prăjesc, cum un tip mojicos... tot îmi vrea haina....şi mă îmbie... ca un (pune aici un cuvînt tare prost-crescut) să trec cu toate sarsanalele la masa lui.

Îmi vine să mă ridic, şi ca Uma (tot ea, Karuna) Thurman  în Kill Bill, să-i  "frec" una (fără ghilimele, că alt cuvînt care să te facă să înţelegi ce simţeam în acel moment nu cred că are Limba Română). Din fericire, veni o cocoană, toată numai paieţele... şi tot feliu de căcăţele..., îmbrăcată în pantaloni trei sferturi... of, oare unde o fi cetit că dacă ai 100 de kile, numai decît trebuie să-ţi pui pantaloni trei sferturi. Ce mai...echipament de drumeţie fata asta, nu şagă - alpinism, speologie, acrobaţie... poate orice. Da, poate să-l "astupe" şi pe mujicul din faţa mea. Iaca problemă, mi-a luat fătuca asta şansa să fie mîndru Quentin Tarantino de prestaţia mea.
Cafeaua se duce ca în nisip, îmi amintesc că astăzi este ziua de naştere a d-lui Miculeţ, de la BMW şi îi vom face o surpriză la Radio Noroc; pentru că e ascultător fidel şi pentru că face maaaare scandal, dacă cineva îi schimbă frecvenţă la spălătorie. Trăiască Victor Miculeţ şi Radio Noroc. Chiar mă bucur ca un copil cînd aud aşa ceva.
Îmi amintesc că a fost şi ziua Valentinei Luchian, şefa de la VIP FASHION şi că am sărbătorit atît de frumos.. Văd pozele pe laptop şi mă minunez: cîtă lume poate să adune sufletul ăsta în jurul ei...

La Mulţi Ani, Vali, pe blogul meu, cu întîrziere.
Cum stau şi mă minunez de cît de repede trec zilele... simt că cineva mi se adresează, deşi, îmi dau seama clar că nu aştept pe nimeni.
"Drug"... se aşează ca şi cum a ieşit acum 3 minte să se spele pe mîini... "Îţi aminteşti despre ce îţi spuneam", mă întreabă "drug-ul"??
... eu, stau încuiată, ca o ladă băbească cu "ozoare"...
Auzi, mă obosesc să-i întrerup discursul, matale ai venit pentru că îţi mirosea a cafea sau pentru că...
... "am simţit chemarea parfumului tău".
- Of, scuteşte-mă. Ce ai, hai zi, şi cară-te. Am nevoie de intimitate.
- Aici, îs cam 50 de oameni. Aproape adunare. Care intimitate, Frunză??
- Zi!!!
- Auzi, dacă mă tot chinui.. şi simt că soţia mea e pe cale să-mi devină prietenă, ce să fac?
- Propune-i unei prietene să-ţi devină nevastă.
- Da, mergi?
- Unde?
- Să te fac nevastă....
- Măi, tu eşti al doilea care îmi încearcă azi răbdarea.
- Hai, înjură-mă, că fără succes încerci să-ţi stăpîneşti o strîmbătură... Zi-i!
- Te duci, măi?
- Mă duc, fa, da vezi că vine nevastă-mea, care mi-e prietenă.
- Cară-te, măi, am spus... Mă car, dar fii atentă la geanta ei, că are vreo 5 euro şi păcat de "capishi" şi de Makler.
(vine şi soţia Drug-ului)
 - Noroc... pupături...
- Ia-l pe ăsta de aici şi roagă-l să vină peste un ceas, dacă tot întîmplător ne-am întîlnit...
- Du-te, măi, ce stai. Parcă te grăbeai?!

Plecă Drug-ul... şi parcă m-am mai încălzit puţin. Vorbim de una, de alta. Rezolvăm împreună cu localul. Ne înţelegem pentru săptîmîna viitoare să mergem împreuna la un consult.
Mă sună iubirea să mă întrebe dacă am mîncat.
- Nu, nu am mîncat. (da mint, de put)
- Ce vrei?
- Paste, de alea cu carte de vită şi sos de smîntînă...
- Hai, unde eşti?!
- Vin... îndată.
- Nu, hai că am chef eu să te iau.
- Serios?? Şi dacă nu ai chef să "mă pui la loc"??
- Am zis că am chef. Şi încolo, şi încoace.
- Bun. Vină, da r-e-p-e-d-e!

Mai departe, nu mai ştiu ce am vrut să spun. Oricum, în capul meu bate vîntul zilele astea. Nu-mi place luna februarie. Nu-mi place şi gata.

P. S. Cîteva instantanee de la aniversarea Valentinei. Un material mai mare şi mai multe "confesiuni", data viitoare.