Da.... despre drumuri... Bătătorite, răzmuiate de ploaie şi greu de parcurs. Îndepărtate, neumblate, dar gata să pornească. De ţară, dar... şi de fier ca şi sufletele. Drumuri care te lasă pe drumuri. Drumuri calice, alergate în toate părţile, şi orfane. Care sosesc şi care se opun să ajungă. Neîntrecute şi care stau pe loc. Închise şi slobode. Unice! Aşteptate. Paralele. Iniţiatice şi fără rost. Sunt răspîntii şi sunt pur şi simplu drumuri. Sunt drumuri într-o singură direcţie, fără de întoarcere.
p.s. mai sunt...de-un fel: drumuri care merg mai departe.
1 comments:
cred ca mai sunt si de alt fel...de exemplu:drumuri de piatra,care freamata potcoavele cailor zgomotos, intro calatorie de neuitat,pe un cvaldarim de exemplu,fara nici un drum,aiurea intrun cuvint,atunci cind cuvintul isi pierde sensul in sine pentru a da prioritate,ori pentru a inflori patima drumurilor oarbe si surde,care nici nu aud si nici nu vad,si care dor fiintzele proprii si ale altora.Si nu cred ca sau nascut drumuri calice vreo data...cine stie daca nu le-am calicit tot noi?...poate or fi drumuri pentru calici,si daca chiar or fi,chiar mi-as alege un drum de asta,ca sa merg in pace cu calicii de mina,adica tot pe drumul meu...
p.s.si mai sunt probabil si drumuri care nu mai merg mai departe.care au imbratisat deacum capatul.oamenii,daca nu au drum,cred ca pot merge mai departe si fara el.eu de exemplu am mers intotdeauna alaturi cu drumul.cine a zis ca trebuie sa merg neaparat pe drum?fiecare merge pe unde poate si pe unde il duce capul,daca il are,daca nu(de ex eu)merg pe unde ma duc picioarele,ori pe unde il duc altii,si ca sa nu ma duca altzii,mai bine ma duc eu singur pe nici un drum...
acolo unde ma simt in apele mele...la taifas cu stelele mele(ca de altele nu cred ca am nevoie...)si cu cerul meu.
Trimiteți un comentariu