Ce zi mai fu şi azi... Nici nu ştiu cum a fost. Ştiu că la un moment dat am tras pe dreapta, am oprit motorul şi mi-am zis: gata, pitic, pentru azi gata. Aveam programate atîtea întîlniri, aveam atîtea de făcut, deşi eram într-o dispoziţie,... (auzi, vreau eu să fiu sinceră, da mint de put.... care dispoziţie... nu că nu aveam dispoziţie, nici pe mine nu mă aveam...mă au toţi, numai eu nu mă am...). Aşadar, oprisem motorul... într-un sfert de oră trebuia să mă întîlnesc cu cineva de care depindea oarecum cursul acestei toamne.... ştiam că nu vreau să văd pe nimeni, dar mai ştiam că sunt prizoniera cuvîntului "trebuie!".... În vremuri de demult, egiptenii şi romanii desenau chipul duşmanilor pe talpa încălţămintei. Astfel, îi călcau în picioare. Nu e prea serioasă "răzbunarea", dar cred că e singura modalitate de a te debarasa de umbre. Amuzant pe alocuri, dar dacă funcţionează....... cine ştie, poate într-o zi iau un creion şi mă apuc să-mi pictez tălpile.... .
2 comments:
Si totusi, care este cursul acestei toamne, de care depindea intilnirea ta? :)
Am intors intr-un fel "cursul riului"... si parca mai senina e azi aceasta toamna... si talpile curate.... :)
Trimiteți un comentariu