De ce?

E toamnă. Cred că una dintre toamnele mele cele mai ciudate. Toamna asta nu are nimic de dat pentru mine. Se pare că nu are nimic pe stoc, iar eu, ceea ce-mi dă ea la reduceri, nu prea vreau să iau... Uite-aşa şi trăim...

Astăzi e joi. Nimic deosebit. Aştept week-end-ul să-mi împlinesc somnul, deşi nu prea cred că voi avea noroc, mai ales că în ultima vreme nu mai am somn. Aseară am decis să mă holbez la nişte filme şi o oră mai tîrziu regretam ideea..nimic care să mă ţină legată de fotoliu, nimic care să mă facă să las cartea, care la drept vorbind, e şi ea o porcărie.

Stau cîteodată şi mă întreb: de ce atît de des căutăm răspunsuri?! Pentru că avem întrebări, sau pentru că ştim că nu le vom primi...răspunsurile, adică.

În copilărie, ai mei îmi spuneau "Deceiuşca", în loc de "Dinuşca". Toată ziua îi nenoroceam pe ai mei cu întrebările: da de ce nu plouă cînd vreau eu, da de ce bomboanele strică dinţii, da pîinea nu... da de ce eu nu mă văd cînd dorm, da de ce nu pot să dorm fără să dorm....

Ai mei erau înnebuniţi, aşa că au răsuflat liniştit cînd a apărut "Ce? Unde? Cînd?".....

Bucuria nu a durat mult....eu nu găseam răspuns la întrebările care mă interesau acolo....

Nici azi nu ştiu unde să găsesc răspuns la cele mai banale întrebări...

De ce întotdeauna ceea ce e imposibil de avut, e mai frumos şi mai tentant?

De ce iubirile fără răspuns sau poveştile care se termină prea repede şi prea puţin frumos, ne macină mai multă vreme sufletul?

De ce rupturile subite care te lasă cu mii de întrebări sunt mai intense decât cele în care ai ocazia să-ţi iei rămas bun?

De ce fericirea sincopată e mai bună decât cea de lungă durată?

De ce…?