A nimănui.

Am scris multe litere în această perioadă, dar nu ştiu cum se face că aparte ele clădesc ceva frumos, aproape un alfabet.... bine învăţat, dar cum încep să le separ.... rămîn sunt seci, stinse, orfane.
Şi........ nimic nu e mai trist decît o literă orfană, poate doar un copil... orfan şi el. El vine speriat şi a nimănui.
Mulţumesc Oly, mulţumesc Claudia, mulţimesc celor care mă aşteaptă. Am să vin. Curînd. Într-o noapte în care va încăpea mult întuneric şi prin care, trecerea mea, va rămîne neobservată, ca să nu-şi identifice ţinta, cei ce se pricep la aruncat pumnale.

Am vazut multă apă. Multă. Atît cît să spele orice trotuar, orice piatră, orice greu, orice ochi.
Deşteaptă fata asta... uşoară, fără culoare, cam rar observată.... da atîtea minuni face. Cel mai bun e că se pricepe să spele... iar eu am maaare nevoie de curăţenie. Traiască APA!