Într-o zi..., aşa începe orice poveste.
Cel care a scris prima poveste cu... "A fost odată ca niciodată...", cu siguranţă, a trăit o mare iubire în viaţă. Apoi, o trădare, durerea căreia nu încape în cuvintul pe care Dex-ul îl "înţelege" drept înşelăciune, predanie sau vînzare.
Într-o zi..., aşa sfîrşeşte orice poveste.
marți, 12 ianuarie 2010
În puncte-puncte se scrie-o durere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comments:
Da daca oleaca mai concret?
Tradarea este parte integranta a vietii. Ea ne ajuta sa definim ce este bine, sau ce este rau pentru noi...sa vedem dincolo de aparente si sa distingem intre calitati si defecte. Altfel cum sa estimam acea fericire care ne lipseste. Si cum poti sa cauti "ceva anume" fara ca sa stii cu exactitate ce forma si continut are...
Ma tot gandesc de cand am citit "In puncte-puncte...", ma tot gandesc.....
Asteptam altceva, ziceai ca revii si ca imi vei povesti totul.Iar in loc gasesc "puncte-puncte..." Nu ca ti-as cere socoteala, departe de mine gandul acesta, doar ca chestia asta cu sfarsitul de poveste nu-mi place. Mi-e teama ca are un substrat, un sens dublu sau chiar unul figurat.Cum ii ziceam unei amice dragi: eu sunt cea mai proasta dintre nostalgice si cea mai nostalgica dintre proaste. Cand bag pe cineva in cutiuta din piept, incui cu dublu clic. Si nu bag acolo pe oricine. Treaba ta, nustiu cum faci, eu una nu-ti descui cutiuta sa iesi afara!!!
...Daca era doar un gand trecator al unei dupa-amiezi ale tale in care te-au invaluit unele amintiri dureroase si vorbeai de un veritabil sfarsit de poveste de dragoste; atunci tant pis pour moi.Prefer sa fie vorba de acel sfarsit si nu de altul.Las sa fiu eu cea ridicola cu imaginatia mea apucand campii. Din fericre, inca nu e mortal sa fii ridicol. Altfel, as fi moarta demult.
Indi draga ! un pic de lumina ca "bâigui" prin intuneric, te rog.
PS: Cat despre tradare,promit sa ma bag in alta dezbatere, asa cu umilinta si recunoasterea deplina a saraciei vocabularului meu romanesc...numai sa nu sfarseasca in puncte-puncte povestea acestui blog.
Mai sus eram eu, Oly, dar dupa cum am doua maini stangi, iar am facut ceva aiurea si uite ca am iesit Anonim. Ei sa stii ca al doilea anonim sunt eu, pentru primul insa nu semnez.
Sincer, Indiana astept un raspuns.
stiu, totul are un sfarsit
adesea trist
eu caut insa inceputul
dorind sa-l fi gasit...
Sunt niste versuri vechi de-ale mele, grele de durere. Si totusi mai sunt inca pana astazi. Si tu vei mai fi. Pt ca noi suntem alaturi de tine!
Trimiteți un comentariu