.jpg)
Plouă cu lacrimi şi faţa-i pustie
Iar vîntul, complice, se ceartă cu-n nor,
De mîine el pleacă, ea aşteaptă să-nvie
O iubire zăludă, cerşită în zori.
E-o ambiţie veche, să moară iubită
Şi să vadă tot prostul că iubeşte şi ea
Şi nu-i vine să creadă, că la capătul străzii,
O iubire zăludă neiubită murea.
4 comments:
Nu stiu de ce, pe mine m-au facut randurile tale sa zambesc. Tare filosofia! :)
ei, stii cum e.... intre filosofie si prostie... :) au fost abolite vizele... Tare-mi esti draga...si imi trebi multa minte ca sa pot sa-ti tin hangul. :)
Daca nu e neaparat sa-l tii pe al meu. Tine-l pe al tau, imi place ce si cum scrii. :)
De ce nu scrii?
Scrie, ca sa-mi potolesti setea de frumos.
Trimiteți un comentariu