Gîndul acestei zile...

Curge prin vene, în loc de sînge, indiferenţa ta...

Că multe prostii îi mai vin omului în cap noaptea...

Ce noapte frumoasă... Ce imensă e lumea în jurul meu. Ce mică şi neimportantă sunt. Atîtea lucruri se întîmplă zilnic. Mii de suflete au nevoie de ajutor, sute de mii pierd pe cineva, milioane de suflete triste aşteaptă zile sau nopţi mai puţin singuratice, eu îl aştept pe Did. 

Did e Duţu, sau Didu-Dadu, sau băiatul meu care e la bunei. 

Dumnezeule, ador verile şi urăsc verile. 

Nu ştiu cum se întîmplă, dar nicidecum nu mă pot obişnui cu plecările lui. Vreau să mai continuu, dar nu cred că mă descurc. Mi se ridică nu ştiu cum un nod..pe unde o fi urcat, dacă nu are scară....dar ajunge sus-sus şi stoarce toate lacrimile afară. 

Gata, îmi zic. "Mîine ai filmări, apoi întîlniri, apoi depui actele pentru viză...."

Ura! Am găsit de ce să mă agăţ. Poate depun mîine...şi poate îmi şi permit să ajung la Frankfurt.

Acolo e colega mea de facultate. Zina Botnaru. 

Acolo sunt stocate toate vorbele, acolo vom avea lungi nopţi de amintiri şi tare scurte zile de excursii. Vreau să văd Pariju' :), Dusseldorfu...Baden-Baden şi apoi vedeţi voi cît de îngrijit am să postez eu poze din muzee.

Discutam cu soţul despre plecare şi i-am zis că aş vrea să văd şi Drezda(că acolo a făcut tata armata... :)). Mi-a zis că "lanţul" nu e aşa de lung, aşa că raza plimbării să nu depăşească mai mult de 450 km în jurul Frankfurt-ului.... Pînă la Drezda sunt aproape 600. Cum să-l conving, habar nu am.. poate citeşte cumva şi el...şi i se face milă de Pitică şi mă duce la Drezda... Te rog!

p.s. ...da pînă atunci mai e mîine şi vreo 7 zile de aşteptare....tare greu va mai fi....

p.s. 2. Ce mă fac dacă nu ne deschid, încă nu m-am gîndit. Noapte bună, tuturor bufniţelor.

Încă o serie...nu comentez, pentru că e de prisos. Să vorbească ochii, expresiile şi imaginaţia celui ce va vedea... Am împlinit un an de "NOROC" şi e minunat!

Poate se cere doar un P.S.

Aşadar...

P.S. Valerica Oţel, nu ştiu spre cine şi-o-ndreptat privirea, da nici Vitalie Colun....nu ştiu pe cine căuta cu "ochiul lui de veghe"...

Mai sus, autografe "La cumpăna zilei cu Valery Oţel"...

Dincolo....cei ce ne aduc "Hai noroc de dimineaţă"... mai sus... io, Anatol Adam, Eugen, d. Doronceanu, Mariana, Valeria şi Mariana Bornaru.

Ştefan- Vodă.

Zilele noastre...adică ieri.

Neuitate momente de apropiere...că multă încărcătură mai are cuvîntul "echipă"... 

Tare greu e să te ţii de cuvînt... :) Mă simt ca şi cum aş fi copil. Mi-am tot căutat treburi prin casă, mai nu m-am apucat de călcat rufe, deşi urăsc acest lucru...numai să nu fac ce am promis.

Un ceai şi o o buca(ţică)tă de ciocolată m-au pus la treabă... :)

Vlad Marcoci, Adrian Ursu - decembrie, 2008.

Cam demult dusă actualitatea lor, dar e motivată: un fel de dare de seamă...."iaca ce-am făcut în ultimul an :)"

Cîteva secvenţe de la Potcoava de aur, din decembrie, 2008. În scurt timp, am să pun şi fotografiile acestei minunate zile, care au numărat primul meu an la Radio Noroc.

Stefan - Voda - capitala Moldovei la Radio Noroc

E mult peste miezul nopţii. M-am întors de la Ştefan-Vodă.

Mă gîndesc că nu trăiesc degeaba. Atîta căldură şi atîta energie nu am întîlnit de tare multă vreme. Mai întîi s-a născut o idee, apoi o discuţie, după asta o dezbatere, apoi veni rîndul deciziei.

"Radio Noroc" a iniţiat campania "Redescoperă Moldova".

Zis, dar nu şi făcut.

Patru săptămâni de campanie, patru săptămîni de fidelizare a publicului.
După prima săptămînă, eram contrariaţi. Campania nu-şi luase avîntul aşa cum ne aşteptam.

Noi parcă-parcă ne resemnasem: Na! Se mai întîmplă şi altora. Sunt campanii care "i-au foc"...şi, pur şi simplu campanii. Însă veni săptămîna următoare şi totul luă o altă turnură. Publicul a înţeles ce aşteptăm noi de la el: să se facă auzit la radio locul de unde vine....

Pe bune, nu cred că pot spune lucruri tare închegate la ora asta, dar ştiu că pot fi sinceră, iar asta mi se pare mult mai important acum. Mă simt acum ca şi Robinson Crusoe: nu ştiu cine reuşeşte să dea de acest blog.

E foarte sărac şi stîngaci, dar mă învăţ. Şi promit celui care va da de el, că am să încep să postez mult mai des şi am să fiu mai explicită.

Dacă citeşti acum, te întrebi probabil... "Ce vrea să spună proasta?"...

Nimic important.

Totul vei găsi pe site-ul Radio Noroc, http://www.radionoroc.md/ , voiam doar să spun cuiva că am o bucurie imensă în inimă acum, din alea pe care dacă nu le împărtăşeşti cuiva, îţi crapă inima pur şi simplu.

Într-un cuvînt..sunt nevorbită.

Am astăzi 1 an de cînd sunt la Radio Noroc. Un an trist, în care am pierdut suflete dragi, dar şi un an de adevărată certitudine, de tot ce atît de mult mi-a lipsit în ultimii ani.

Sunt foarte fericită astăzi. Şi nu contează cît mă ţine.... :)

Mi-a zis odată cineva că nu pot lucra în echipă şi ar fi bine să continuu pe cont propriu.

Astăzi, am scăpat de acele cuvinte ca de o haină veche. Nu cu mîndrie, nu cu amărăciune, nu cu ironie...am scăpat de ele fără să observ, cu linişte în suflet: pot să lucrez în echipă!

Am făcut-o. Am simţit acest lucru şi e super tare senzaţia.

Anume de asta ţin să mulţumesc pentru această experienţă colegilor mei: Vlad Marcoci, alături de care mi-am trăit în ultimul an toate după-amiezile la "Expresul de seară", Mariana Botnaru, Valeria Oţel, Vitalie Colun, Alex Marcu, Bogdan Dascăl, Anatol Melnic, Victor Pogor, Vera Nastasiu, Oana Staver, Anatol Adam, Victor Gîndea, Ghenadie Plunghean.

Mulţumesc d. Bînzaru pentru încredere şi lui Victor pentru răbdare. Apoi, mai e un suflet senin la noi - Dumitru Chicu(sfătosul... :)) şi proaspăta achiziţie - Mariana, office-manager, şi linia mea de creditare.(cînd mi-i greu, cînd mi-i uşor iau un credit de la ea... cuminţenie şi linişte, încăpăţînare şi încredere, bună-dispoziţie şi o mănă de lacrimi proaspete...într-un cuvînt...femeieşti)

Tuturor celor care au muncit pe rupte pentru ca atîtea mii de suflete să fie astăzi fericite. Şi nu contează cât o să-i ţină.... Contează senzaţia de echipă.