Stefan - Voda - capitala Moldovei la Radio Noroc

E mult peste miezul nopţii. M-am întors de la Ştefan-Vodă.

Mă gîndesc că nu trăiesc degeaba. Atîta căldură şi atîta energie nu am întîlnit de tare multă vreme. Mai întîi s-a născut o idee, apoi o discuţie, după asta o dezbatere, apoi veni rîndul deciziei.

"Radio Noroc" a iniţiat campania "Redescoperă Moldova".

Zis, dar nu şi făcut.

Patru săptămâni de campanie, patru săptămîni de fidelizare a publicului.
După prima săptămînă, eram contrariaţi. Campania nu-şi luase avîntul aşa cum ne aşteptam.

Noi parcă-parcă ne resemnasem: Na! Se mai întîmplă şi altora. Sunt campanii care "i-au foc"...şi, pur şi simplu campanii. Însă veni săptămîna următoare şi totul luă o altă turnură. Publicul a înţeles ce aşteptăm noi de la el: să se facă auzit la radio locul de unde vine....

Pe bune, nu cred că pot spune lucruri tare închegate la ora asta, dar ştiu că pot fi sinceră, iar asta mi se pare mult mai important acum. Mă simt acum ca şi Robinson Crusoe: nu ştiu cine reuşeşte să dea de acest blog.

E foarte sărac şi stîngaci, dar mă învăţ. Şi promit celui care va da de el, că am să încep să postez mult mai des şi am să fiu mai explicită.

Dacă citeşti acum, te întrebi probabil... "Ce vrea să spună proasta?"...

Nimic important.

Totul vei găsi pe site-ul Radio Noroc, http://www.radionoroc.md/ , voiam doar să spun cuiva că am o bucurie imensă în inimă acum, din alea pe care dacă nu le împărtăşeşti cuiva, îţi crapă inima pur şi simplu.

Într-un cuvînt..sunt nevorbită.

Am astăzi 1 an de cînd sunt la Radio Noroc. Un an trist, în care am pierdut suflete dragi, dar şi un an de adevărată certitudine, de tot ce atît de mult mi-a lipsit în ultimii ani.

Sunt foarte fericită astăzi. Şi nu contează cît mă ţine.... :)

Mi-a zis odată cineva că nu pot lucra în echipă şi ar fi bine să continuu pe cont propriu.

Astăzi, am scăpat de acele cuvinte ca de o haină veche. Nu cu mîndrie, nu cu amărăciune, nu cu ironie...am scăpat de ele fără să observ, cu linişte în suflet: pot să lucrez în echipă!

Am făcut-o. Am simţit acest lucru şi e super tare senzaţia.

Anume de asta ţin să mulţumesc pentru această experienţă colegilor mei: Vlad Marcoci, alături de care mi-am trăit în ultimul an toate după-amiezile la "Expresul de seară", Mariana Botnaru, Valeria Oţel, Vitalie Colun, Alex Marcu, Bogdan Dascăl, Anatol Melnic, Victor Pogor, Vera Nastasiu, Oana Staver, Anatol Adam, Victor Gîndea, Ghenadie Plunghean.

Mulţumesc d. Bînzaru pentru încredere şi lui Victor pentru răbdare. Apoi, mai e un suflet senin la noi - Dumitru Chicu(sfătosul... :)) şi proaspăta achiziţie - Mariana, office-manager, şi linia mea de creditare.(cînd mi-i greu, cînd mi-i uşor iau un credit de la ea... cuminţenie şi linişte, încăpăţînare şi încredere, bună-dispoziţie şi o mănă de lacrimi proaspete...într-un cuvînt...femeieşti)

Tuturor celor care au muncit pe rupte pentru ca atîtea mii de suflete să fie astăzi fericite. Şi nu contează cât o să-i ţină.... Contează senzaţia de echipă.