joi, 25 iulie 2013
luni, 7 martie 2011
vineri, 16 aprilie 2010
miercuri, 24 martie 2010
Din nou aici...
Vă mulţumesc mult pentru tot. Pentru că mai veniţi aici, pentru că aveţi grijă să rămîneţi. Pentru că sunteţi.
vineri, 26 februarie 2010
www. indianazlotea.md
http://indianazlotea.md/archives/1512
Iata şi casa mea nouă....
Vă poftesc. Cred că o "sfinţim" într-o zi...chiar în Postul Mare
Ca să laşi urme... Am să le păstrez... Crede-mă. Tu numai vină, te rog...
miercuri, 24 februarie 2010
Ma duc la casa mea noua... Si ma doare sa o las pe asta....
Ma duc la casa noua. Baietii de la "Narimsoft" m-au luat la injurat: "Noi tot exportam materiale si tot nu mai incetati sa scrieti aici".
Imi pare rau ca-i chinui, dar ma doare sa ma despart de casa mea. Parca-ar fi parinteasca. Nu stiu de ce?!
De fapt, stiu eu foarte bine.
Blogul asta a fost cel mai aproape umar pe care l-am simtit in momente grele. Asa s-a facut ca a ajuns sa fie cea mai buna prietena a mea, cea mai sigura confidenta, desi "secretele"... "se spun" pentru a fi pastrate...
Am venit aici cind mi-a fost greu si usor; imposibil chiar. Am venit aici cind eram acasa, sau printre straini... sau printre straini ca acasa... cealalta varianta... am avut noroc sa nu o traiesc inca.
Ce sa fac, daca ma iau lacrimile... Da, chiar asa. Fara metafore. Ma iau lacrimile. Mi-a fost cald si bine si mi-i mila sa o las.... Dar, am o casa... frumoasa. Pe care mi-am dorit-o. Mai incapatoare. Mai noua. Nou-nouta.
Inca nu ma descurc prea bine in ea, dar sper sa ma acomodez repede, altfel, ma intorc la "casa mea".
am norocul sa nu ma ambalez prea tare niciodata... am avut norocul sa fiu educata in asa fel, incit sa ma leg tare de oameni si sa ma tin strins, dar sa fiu lipsita cu desavirsire de "arta" de a ucide prin invidie, sau de ma tine cu dintii de lucruri materiale...
hai, ca revin.... am o interventie.... da m-o umflat si inspiratie...
luni, 22 februarie 2010
Copacul fericirii...
Zîmbeşte tuturor.
Construieşte un album de familie.
Numără stelele. Imită o persoană pe care o iubeşti.
Sună-ţi prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeşte cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altădată.
Sari coarda. Uită cuvîntul “ranchiună”. Spune “DA”.
Ţine-ţi promisiunile. Rîzi! Cere ajutor. Schimbă-ţi pieptănătura.
Fugi……. Cîntă……. Aminteşte-ţi de o aniversare. Ajută un om sărac.
Termină un proiect. Gaîndeşte! Ieşi pentru a te distra. Oferă-te voluntar.
Răsfaţă-te într-o baie cu spumă. Fă cuiva o favoare. Ascultă cîntecul greierilor.
Visează cu ochii deschişi. Închide televizorul şi vorbeşte. Fii amabil!
Dă-ţi voie să greşeşti. Iartă! Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arată-ţi deschis fericirea. Fă un cadou. Acceptă un compliment. Priveşte atent o floare.
Interzice-ţi să spui “Nu pot!” timp de o zi. Trăieşte-ţi clipa! Continuă o tradiţie
a familiei. Începe o altă zi. Astăzi nu îţi face griji! Exersează curajul în lucrurile mici.
Ajută un vecin la greu. Mîngîie un copil care suferă. Ascultă un prieten.
Priveşte fotografiile vechi. Imaginează-ţi valurile mării. Joacă-te cu jucaria ta
preferată. Dă-ţi voie să fii simpatic. Salută-ţi primul noul vecin.
Fă pe cineva să se simtă bine-venit. Promite cuiva că îl vei ajuta.
Aminteşte-ţi că nu eşti singur. Laudă întreit o faptă bună.
Primeşte în sufletul tău şi în casa ta un căţel de pe stradă.
Hrăneşte-l! Vorbeşte-i! Păstrează-l!
Şterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpără-ţi o ciocolată.
Împarte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Găseşte
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Dă-te în leagăn.
Citeşte o poveste.
Povesteşte-o unui
copil. Scrie o poezie.
Dăruieşte-o “jumătăţii” tale.
Stai drept. Sădeşte un copac.
Mulţumeşte-le celor de la care ai învăţat.
Sădeşte şi tu un arbore al vieţii în inimă şi sufletul cuiva!
după: http://www.damaideparte.ro/index.php/copacul-fericirii/413/
Neaţa, zi de luni!
Bună dimineaţa, zi nebună de luni.Of, că mult mai e pînă în week-end. Şi cu toate astea nimic nu e mai bun pe lume decît o cafea dimineaţa devreme; singurul drog care mă trezeşte, deşi mai am unul... ce-i drept, ăsta mă adoarme - cetitul.
Roma... Niciun oraş din lume nu-ţi este egal şi niciunul nu-ţi este nici măcar pe aproape.... Asta nu spun eu, asta spunea Cicero.Tre să recunosc, căpiez de plăcere cînd ştiu că sîmbătă voi fi din nou pe Via Nazionale. Dacă eşti pe acolo, hai să bem o cafea, sau un limoncello... Da nu vă gîndiţi la prostii. Aşa-mi veni mie o poftă de week-end într-o dimineaţă cum scrie la carte.
Cred. Vreau. ştiu c-am să am.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
