BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

miercuri, 27 ianuarie 2010

Încă o lansare de carte

Liceul Teoretic “Dante Alighieri”

în colaborare cu Asociaţia „Dacia”
(comunitatea moldovenilor de la Roma)
Vă invită la lansarea cărţii
„Il Nimbo di Rugiada”
(editor Ana Manole),
poezii de Grigore Vieru în italian
Traducere de
V.Corcodel, T.Ciobanu şi C.Lupaşcu.
Invitaţi:

Preotul Ioan Ciuntu
• Raisa Vieru
• Nicolae Dabija
• Andrei Tamazlîcaru
• Dumitru Constantin
• Nicolae Rusu
• Claudia Partole
• Mihai Ciubotaru
• Indiana Frunza - Zlotea
• Valentina Cusnir

Invitat special:
             Excelenţa Sa, Ambasadorul Italiei în Republica Moldova
                                     dott. Stefano De Leo

Liceul Teoretic “Dante Alighieri”
Str. Ion Creangă, 80. Chişinău
27 ianuarie 2010 orele 12.00
Pentru informaţii ulterioare: tel. 74 25 88


















Clopoţel are concert sau... un NUME care se va face cunoscut.



Concert tradiţional cu Orchestra Naţională de Cameră,

                  Corul de Cameră condus de Ilona STEPAN
Soprane:
Marina BULICANU
Tatiana COSTIUC
Ana DIMITRIU

Liliana MARIN (mezzo-soprană),
Serghei PILIPEŢCHI (tenor),
Vitalie MACIUNSCHI (bariton),
Oleg ŢIBULICO (bas)
Dirijor - Mircea HOLIARTOC /România/
În program fragmente din opere mozartiene



Ce uşor îţi este lîngă acest suflet. Am să-i ţin mâine pumnii. Tare de tot. Ştiu că va fi bine. Altfel nu poate fi. Ştiu sigur că am să vin odată, numai pentru tine, la un spectacol. Şi am să stau chitic, fără să clipesc.


Zîmbeşte precum te citeşte şi rîde precum cîntă: ca un clopoţel.
Aşa am să-i zic: CLOPOŢEL.
Succes pentru mâine.

luni, 25 ianuarie 2010

A... şi încă ceva...

Îţi recomand o frumuseţe de piesă. Adevărată. Trăită. Dacă o auzi, cu siguranţă vei crede... că El e singrurul bărbat care a iubit vreodată în viaţă... Valentin Boghean. "Boschetar"

http://www.youtube.com/watch?v=6H1MjbUuCP8

Încă o cronică... de această dată a unui week-end...

Ce bine e cînd ai unde să ieşi în week-end. Eram cam zăpăcită, uşor dezamăgită... şi... cam... hodorogită în acest sfîrşit de săptămînă.
Voiam să iau o decizie, adică aveam de luat, la fel cum aveam de dat telefoane şi de rezolvat mult prea multe probleme pentru mintea mea îmbîcsită acum cu "cam pre.. mult". Şosele curăţate, timp frumos, senin... Ovidiu mă tot roagă să ne ducem la bunei.

"Hai, mama ta.... . Hai! Da dacă mai ninge... nu ştiu ce să-ţi fac!"

Pornim... multe nu are rost să bat capul.
Cîteva fotografii, mai multă zăpadă după gît, prin adidaşi şi prin buzunarele fiului.

Aşa începe un zbor, ca să dea bine mai tîrziu în poze.... frumos şi "de rîs" (că tare am mai rîs...) şi tare l-am mai certat în maşină... 
despre "nu eşti atent, că ai să stai acasă bolnav, cu febră... că mereu faci ce vrei... şi nu mă asculţi..
Într-un cuvînt i-am spus tot ... suficient de mult ca copilul să vorbească luni cu Bogdan despre... "of, maică-mea îmbătrîneşte(se prosteşte) văzînd cu ochii" (asta în cel mai fericit caz)". Să trecem peste asta. :)

Tot despre zbor... vorbeam... "mă-sa" încă rîdea. Iarna e frumoasă, vremea, după cum spuneam... senină. Dispoziţia maximă...
Da, la aşa figuri... nu mă aşteptam nici eu...




"Doamnelor şi Domnilor, cuplaţi-vă centurile, în cîteva minute... vom ateriza"!!!




Ne strîngem şasiurile.... (nu ştiu... dacă aşa se spune, dar... bîl-bîl..)






Am aterizat pe aeroportul "Codrii Moldovei, Orhei".
Vă rugăm să nu vă decuplaţi centurile pînă la "oprirea completă a motoarelor...".




Vă multumesc că aţi ale să zburaţi cu noi. Vă aşteptăm şi data viitoare. Ei, dacă credeţi că numai un avion a aterizat... vă înşelaţi....Acum, luăm o pauză pentru nişte... lucruri... frumoase...
Dulci-amintiri.... cîtă lumină, cîte pot fi şterse cu un singur "pup" pe frunte... primit de la odor. Ador Odorul ăsta, mi se "scurg ochii" cînd îl văd mare, dar şi maaaare şmecheroi...
Vă mulţumim că aţi ales să "aterizaţi cu noi". Sau să cuplaţi sau nu centurile, oricum... aterizaţi... hi-hi, fac eu... ha-ha-ha, face Odorul.
Cam mare viteza, cam multă condensaţie în maşină... ne se vede mare în lucru, în schimb se aude... Radio Noroc. Trăiască Norocul şi Nadia care face dedicaţiile. Tot mi se suprapun... frecvenţele... ba Liliana, ba Nadia...

Încă nu întunecă... Dispoziţia minunată... Ascultăm "Ninge iar" cu Nelly Ciobanu şi Vitalie Dani. Frumoasă piesă... şi tare potrivită la drum...
Ovidiu... se ţine de făcut poze... asta chiar seamănă cu una făcută din avion... Înserează.
Încă o încercare...
În Bălţi sunt "aşteptaţi" cei de la "Lednikovâi period".  Patinoarul e deschis 24/24. Singurele pauze, cînd se face roşu la semafor...  În faţa noastră o maşină de poliţie, fără nici un stres face patinaj artistic şi "invită" toţi participanţii la trafic să facă acelaşi lucru fară să o aştepte pe Tatiana Navca şi nici pe Sluţkaia. Am făcut prin Bălţi cam o oră. Cînd am văzut autobuzul care urma să pornească spre satul meu, îmi venea să las maşina şi să urc în autobuz. Catastrofă!!!! Ce masa-n..... face Primarul la Bălţi???? Aici Chirtoacă..... zilnic dă explicaţii şi nu are.... "ce lua de jos"... cînd îl iau jurnaliştii şi "băştinaşii" la "hora din Moldova", la Bălţi iarna a venit prin anii 80... şi de atunci nu s-a mai încălzit. Ăştia nu au auzit de încălzirea globală. .....
După o oră şi..... am ajuns... în sfîrşit la mama, adică la mama şi tata. De ce copiii spun mereu că au ajuns la mama, cînd de fapt... au ajuns la părinţi. Da poate nu toţi zic acest lucru...
Despre colţunaşi şi clătite... şi pui în sos alb nu vă spun nimic, dar vă arăt două suflete... care bine o mai duc... .
Mai tîrziu, aveam să aflu că am venit la Bălţi ca să-l iau pe Boriska, tot el Boris Pavlovici... adică siamezul nostru care a avut vacanţă prelungită la Pîrliţa anul acesta.





Uite şi asta tot iubire se numeşte... Să iubeşti un pisoi, aşa cum îl iubeşte Odorul meu pe Boriska... şi să te duci în week-end să-l aduci acasă, să fugi de la lecţii doar că nu-ţi afli locul... şi nu-ţi faci tema la franceză pentru că nu stă Boriska... să doarmă cu o labă pe cartea ta... e maaaare iubirea. Şi pentru totdeauna.
Iată aşa am petrecut noi un week-end frumos şi ne-am întors acasă cu bine, ÎNTREAGA FAMILIE.



duminică, 24 ianuarie 2010

O lansare de carte...


(Cu d. Claudia Lupaşcu, Profesoara mea de limbă şi literatură română, 3 noiembrie 2009, Roma. Lansarea cărţii lui Grigore Vieru în limba italiana. D-na Claudia este una din cele trei Doamne Adevărate pentru care A FI DEPARTE nu înseamnă deloc A NU FI.... Sunt foarte mîndră că am fost şi eu eleva ei, iar în plus, că am fost cu ea alături la acest eveniment. Acum, am să fiu miercuri alături de la la Chişinău.)

Pe 27 ianuarie, în incinta Liceului "Dante Aligheri", din Chuşinău va avea loc lansarea volumului  de versuri "Il Nimbo de Rugiada" (Nimbul de rouă). Cele mai frumoase poezii ale lui Grigore Vieru, traduse în italiană de Varvara-Valentina Corocodel, Tatiana Ciobanu şi Claudia Lupaşcu.



Moartea lui Vieru

Spitalul de Urgenţă s-a trezit
şi-i bîntuit de -o veste tot mai grea:
Vieru zace, undeva, strivit,
căci s-a găsit şi pentru dînsul o şosea.

E scos Poetul, pe fragmente, dintre şine...
"Sunteţi Vieru?"
                 "Da..."
                           "Şi ce vă doare?"
"Doar Basarabia.....
                         Ea.... suferă mai tare...
Pe ea salvaţi-o-ntâi,
                            şi-apoi pe mine..."

I-i sângele cu fiare-amestecat,
Ca Prutul lui cu sârmă ucigaşă:
"Unde vă doare cel mai mult?"
                          "Nu sub cămaşă....
Ci Neamul meu.... că-i... cel mai
                                       dezbinat."


Lui -
medici voi, cu harul vostru sfânt! -
Scos de sub roţi, ca de pe răstignire,
mai daţi-i viaţă, ca să mai respire
şi să mai scrie încă-un "Legămînt".

Viaţa
        încet
                din trupul lui
                                se scurge,
la el Spitalului i-i greu s-ajungă,
şi Prutul tot
                 e-o lacrimă
                             prelungă
pe faţa Europei care curge....

Şi, ca-n povestea cea cu lupi şi iezi,
singurptatea s-a făcut mai mare...
iar ţara seamănă cu-o lumînare
ce pâlpâie uitată în zăpezi....

Cu mersul lui, tăcut, de heruvim
el s-a-nălţat la Ceruri: şi învie.
Şi numai noi, rămaşi în străinie,
nici nu ne naştem şi nici nu murim...
                                                   Academician, N. Dabija "Literatura şi arta", 18 ianuarie 2009

(Tatiana Ciobanu, mamă cu trei copii minunaţi şi soţia unui Om Minunat.... La Roma de 11 ani, dacă memoria mea... nu-mi joacă az festa. Suflete care se îngrijesc de sufletul lor şi a celorlalţi. Care nu s-au uitat pe sine. Şi asta e cel mai important lucru. Mi-i dragă tare. Da tare, nu şagă. Suflet caritabil, cald şi deschis. Transmite atîta lumină, încît uneori, am impresia că toată Italia e luminată de la "hidrocentrala" inimii ei. La fel, a muncit asupra poeziilor Maestrului, ajungînd astăzi la Chişinău, alături de D-na Claudia la o frumoasă aniversare... a Doamnei Varvara-Valentina. La 60... viaţa abia începe şi totul e un vers... frumos şi sfînt şi luminat.  Ce pot să-ţi mai spun despre Tatiana?! Că am primit telefon de la ea, acasă, în aceastp seară şi.... mi-a vorbit atît de cald şi atît de nu-mai-ştiu-cum... că mă prostesc uneori în faţa Luminii.... încît am uitat de toate de pe lume: "Indiana, da... poate ne întîlnim să vorbim despre "Mărţişor 2010" la Roma?!".... ei, ce ziceţi?! Poţi oare să-ţi mai aminteşti de rău... cînd viaţa e atît de frumoasă... şi are să-ţi aducă... atîtea surprize?!)


LA MORTE DI VIERU

(traducere Varvara-Valentina Corcodel)

L'ospedale di Urgenza si e allertato
E di una brutta notizia e invadato:
Vieru giace in qulche posto, schiacciato,
perche pure per Lui una strada sterata
                                                        si e trovata.

Dalle rotaie, a pezzi, fu tirato fuori
                                                  Il Poeta...
"Siete Vieru?"
                  "Si..."
                         "Che cosa Le fa male?"
"Solamente la Bessarabia...
                                      Lei... soffre di piu....
Salvate prima Lei, e dopo me...."

Il suo sangue con belve e mischiato
come il Prut con filo di ferro assassinato:
"Dove Le fa male di piu?"
                                     "Non sotto la camicia....",
Ma e il mio Popolo... che... mi fa stare male...
                                     perche... e il popolo piu diviso."

A Lui -
         voi, medici, con il vostro dono santo! -
Tirato fuori da sotto ruote come
dalla crocifissione,
ridategli la vita, per poter respirare
e poter scrivere un altro
                       "Giuramento" ancora.
La vita
         scorre lentamente
                               dal Suo corpo
per l' Ospedale
                      e faticoso arrivare a Lui,
(tirarlo fuori dalle difficolta)
e lo stesso Prut
                       e una lacrima
                                          sempre allungata
Che scorre
               sulla faccia dell' Europa...
E, come nella favola coi lupi a agnelli,
la solitudine piu grande e diventata....
Ed il Paese sembra una candela
Che palpita dimenticata
tra la neve....

Con il suo cammio, silenzioso, di cherubino
si e alzato ai Cieli stellati: e risorge.
Soltanto noi, rimasti spaesati,
nemmeno nasciamo, neppure moriamo!

vineri, 22 ianuarie 2010

Cronica unei călătorii...

Neaţa. Că oricum spre dimineaţă mă duc. Noaptea odată şi odată se duce. Citeam pe http://www.unimedia.md/ ultimele ştiri, apoi am trecut pe http://www.jurnal.md/ şi nu ştiu ce-mi veni  mie să-mi verific la unu de noapte poşta. Am găsit un mesaj de la omprietenă de a mea care îmi spunea că tot ce faci din mare deschidere şi lumină din ochi... sau suflet, tot ce faci fără să te aştepţi la mare rezultat, va avea neapărat sorţ de izbîndă. Tot nu am postat nimic despre ultima mea călătorie la Roma, pentru că ... aşteptam un moment potrivit. Aşteptam să scot mai mult material, să vorbesc despre oamenii care-şi duc existenţa ştearsă acolo.
Zic ştearsă, pentru că mulţi dintre ei sunt acele "suflete moarte", despre care nu ştie nimeni. Sau poate se ştie, dar toată lumea se preface că nu se ştie. Am să-ţi aduc date statistice.

Am să-ţi aduc nişte istorii care sensibilizează, dar care răscolesc şi taie-n carne vie. M-au răscolit şi pe mine. La un moment dat, am întrebat de o Doamnă dacă pot să fac publică declaraţia ei, adică istoria ei... Mi-a răspuns, oarecum sec ţi în doi peri: "Nu! Ce ştii tu despre viaţa mea ca să o pui în două alineate?!". M-am înecat. M-am simţit mică şi mizerabilă... şi îmi venea sî intru în pămînt, deşi aveam şi eu nevoile mele şi visam la pămînt de ceva vreme.


Am stat o săptămînă, după care m-am întors. Pe 31 decembrie, îmi luam zborul spre Chişinău, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Cum a fost Anul Nou şi de cîte ori "am numărat pînă la 12", nu povestesc. (am eu o scuză... poate altădată).

Pe 1 ianuarie, după amiază, mi-a dat telefon un suflet drag, care mă chema la la ea... să mai punem de-o cafea şi să-i povestesc despre ARTIFICIILE din PMAN (sau din viaţa mea.... cum spuneam... altădată).

Peste o oră, o cautam pe Doina, de la "Corina Travel". Cînd m-a auzit şi a înţeles ce vreau de la ea, cred că..... "mi-a trimis o înjurătură", dar totuşi... a lăsat patul, şi programele la TV, şi iubitul (mătincă nu-l are. Cine vrea într-adevăr o fată cumsecade.... scrieţi-mi, să vă fac cunoştinţă... E superbă! Şi deşteaptă! Şi-şi face meseria cu dăruire!). Aşadar, se gătea Doina de dus la ţară, spre Căuşeni, dacă nu greşesc.

I-am zis scurt: Doina, am nevoie de un bilet spre Roma.
- Cu plăcere, dar dacă nu e prea greu, daţi-mi un telefon săptămîna viitoare.
- Doina, am nevoie de un bilet spre Roma pentru azi-seara, sau cel tîrziu mâine dimineaţă.
- Dar, ...nu lucrăm azi.
- Doina, te rog.... .
- Bine. Mă duc la lucru. De fapt, mă porneam la părinţi, dar nu-i nimic. Mă duc mâine. Cum ajung.. şi dacă găsesc, Vă sun.
- Doina, nu. Nici nu vreau să mă gîndesc. Vreau să fiu mâine la Roma.
- O să fiţi.


...... a doua zi.....

Aterizez la Roma. Niciodată nu am fost mai liniştită şi mai fericită şi mai încrezută că aici este locul meu în acest moment şi aici este ceea ce îmi dă aer şi trebuie să rămîn cît pot de mult. Am ieşit de parcă locuiam de ani de zile la Roma. Am luat rapidul spre Termini de la Fiumicino.... şi cînd am ajuns acolo, primul lucru la care am visat, a fost un capuccino grande...

Trăiască Roma!

Şi totuşi, o vacanţă la Roma, poţi avea numai o singură dată în viaţă. O singură dată! Şi eu am avut acea vacanţă. În noiembrie. Acum veneam pentru altceva. Şi căutam altceva. Căutam răspunsuri! Nu le-am găsit, dimpotrivă.... mai tare a durut. M-am înpotmolit în durerea altora. În durerea celor care au lăsat tot, pentru a fi departe.

În durerea celor care nu mai ştiu ce simt, care umil îşi duc existenţa, avînd o singură motivaţie: "cîştig un ban pentru copii".


Uite, despre asta, am să-ţi povestesc. Nu ştiu dacă cu regularitate. Ştiu că nu vreau ca ei să rămînă suflete şterse, într-o ţară în care încape atîta durere, .... nu şi a lor.

p.s. Vreau să-i mulţumesc Doinei Buliga pentru sufletul ei transparent şi receptiv. Pentru că ştie să zică "da!", atunci cînd tu aştepţi un "nu!" sec.

p.s.1. Săptămîna trecută, duminică, era o zi cam .... incertă pentru mine şi tot ce am acum în jur, dar mi-a dat aer o Doamnă; acea Doamnă care aduse un afront orgoliului meu... acum două săptămîni. A trecut durect la subiect.

"Indiana. M-am gîndit la ce m-ai rugat tu. Sunt gata să vorbesc deschis. Nu are cine să roşească, decît copiii mei, dar nu au pentru ce.
Vreau să înţeleagă bărbaţii noştri că nimeni nu vine în Italia să facă prostituţie. Ar fi prea simplu. Venim aici ca să cîştigăm în locul lor.
Ceea în ce scuipă ei, îi încălzeşte, îi hrăneşte, le achită chitanţele. Vreau să văd un bărbat care i-a zis femeii lui să stea acasă că se duce el."
Mila, îţi mulţumesc. Pentru încredere.

p.s. 2. Mila, am văzut un bărbat, care a ales să stea acolo 5 ani, în timp ce soţia lui şi-a crescut frumos copiii. Copiii lor, care după ani, au avut şansa, de Sf. Vasile să-şi vadă tatăl acasă. Dacă mai văd unul, am să fiu onorată să-l cunosc. Alexei, bine ai venit acasă. Eşti un om rar!

p.s.3. Am să postez de fiecare dată fotografii. Sunt stîngace, făcute de mine, dar învăţ. Şi sunt o elevă silitoare, numai lasă-mă să învăţ.

joi, 21 ianuarie 2010

Neaţa!!!!

Am citit undeva... şi probabil mi-a plăcut... pentru că am găsit această frază tocmai acum cînd nu mă ia somnul cu niciun bumb... masa-n... locul cela de bumb.
"Fă, Ileană, nu ai vreun bumb de dureri di şăli?!", aşa o auzeam pe vecina bunicii mele... de cînd mă ţin minte tot căta bunghi ... şi bunica Ileana, femeie blajină, îi dădea... da, cum să fac... să o spun mai delicat?!
Îmi zicea mie, sau Lilienei(Lilianei)...sau fratelui meu, sau verişorului meu Artur (ăla hoţomanul se pricepea deja la ... măscăreli... şi o mai înjura uneori pe lelea Catinca)... şi cum spuneam ne "trimetea" bunica în tindă să căutăm în cutia aia colorată, în care altădată hodinea ceaiul chinezesc un bumb. Şi, dacă "dracii" scapă de căpăstru... urlă pe toată mahalaua... Da de care?
- De ăia mici. .... Şi aduceam primul care îl găseam... şi, bunica, il dădea peste gard şi se întuneca lelea Catinca... şi o lua repejor la rost...
- Fa, Ileană, d-apu data trecută era galbăn, fa.
- Auzi, Catincă, vrei bumbu? Că îţi dau să te slabească, nu-ţi dau ortavă..., fa!

Nu ştiu de ce mi-am amintit acum tocmai  de bunghi... cred că am nevoie de unul.

Aşadar,...... ce căutam, ce-am găsit...Parcă Mark Twain spunea:
Şcoala este totul. Piersica a fost odată o migdală amară, conopida nu e altceva decît o varză cu facultate.

iaca....na.

luni, 18 ianuarie 2010

A nimănui.

Am scris multe litere în această perioadă, dar nu ştiu cum se face că aparte ele clădesc ceva frumos, aproape un alfabet.... bine învăţat, dar cum încep să le separ.... rămîn sunt seci, stinse, orfane.
Şi........ nimic nu e mai trist decît o literă orfană, poate doar un copil... orfan şi el. El vine speriat şi a nimănui.
Mulţumesc Oly, mulţumesc Claudia, mulţimesc celor care mă aşteaptă. Am să vin. Curînd. Într-o noapte în care va încăpea mult întuneric şi prin care, trecerea mea, va rămîne neobservată, ca să nu-şi identifice ţinta, cei ce se pricep la aruncat pumnale.

Am vazut multă apă. Multă. Atît cît să spele orice trotuar, orice piatră, orice greu, orice ochi.
Deşteaptă fata asta... uşoară, fără culoare, cam rar observată.... da atîtea minuni face. Cel mai bun e că se pricepe să spele... iar eu am maaare nevoie de curăţenie. Traiască APA!

marți, 12 ianuarie 2010

În puncte-puncte se scrie-o durere.

Într-o zi..., aşa începe orice poveste.
Cel care a scris prima poveste cu... "A fost odată ca niciodată...", cu siguranţă, a trăit o mare iubire în viaţă. Apoi, o trădare, durerea căreia nu încape în cuvintul pe care Dex-ul îl "înţelege" drept înşelăciune, predanie sau vînzare.

Într-o zi..., aşa sfîrşeşte orice poveste.

duminică, 10 ianuarie 2010

Astăzi am să ies din tăcere...

După multă vreme de tăcere, astăzi... cred că am să ies. Şi am să vă povestesc despre tot. Despre cum e să ajungi la audienţă la Papa, cum e să intri la Vatican şi să nu ai nici o emoţie, pentru că gîndurile îţi stau în alt colţ de lume.... Astăzi, mi-am zis că am tăcut din nou prea mult.