BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

luni, 7 decembrie 2009

Moş Niculae trebuie să vină. Trebuie!

Moşul trebuie să vină!!!
Trebuie!




Ho,ho,ho - aţi fost cuminţi, dragii moşului?! V-aţi curăţat măcar odată papuceii aşa cum zice mama (ca să nu leşine moşul). Le-aţi pus la uşă?! 
Ia să  vedem cine a fost cuminte şi cîne merită cadouri şi cine nu?! De cîte ori am auzit, copii fiind, această întrebare... Şi cu toate astea, ştiam sigur că Moşul îmi va aduce şi mie daruri...
Îmi amintesc că odată, m-am dus la şcoală în vacanţă şi acolo am aflat, de la colega mea, că Moşul nu există. Că la ea nu vine niciodată. De asta nu există. Sunt doar părinţii tăi care îţi cumpără cadouri... şi le dau lui Moş Gerilă de la şcoală ca ăla, la rîndul lui, să te cheme lîngă brad şi să caute în sac ca nu cumva să încurce darurile. Am fost foarte dezamăgită. Am venit acasă supărată şi necajită şi atunci cred că am avut prima discuţie serioasă cu tata, sau cu mama. Asta, nu-mi amintesc.

 
De ce scriu asta?! M-am gîndit că nu ar fi rău să ne întîlnim de Sărbători. Cu oamenii care se descalţă cînd întră aici. Să sorbim dintr-un ceai cu iasomie sau cu bergamot, să ne vedem la ochi (cum spune sufletul meu drag), să mai punem ţara la cale şi să facem daruri.  Daruri pentru copiii, părinţii cărora, le-au spus prea devreme că Moşul nu există.
 
Dacă poţi, dacă ai cu ce, dacă copilul tău e gata să renunţe la o carte, la o jucărie, dacă încă nu ai trimis sacul cu lucruşoare ale odorului tău scriind pe el  "Destinaţia: podul bunicii", vino alături de mine să aducem culoare unor suflete mai triste decît noi, unor copii, ochii cărora sunt mai des înnouraţi decît senini. 
Împreună putem aduce Lumină! Nu contează cît de mare e, contează să fie.
 

Dacă cunoşti copii din familii sărace şi numeroase, un bătrîn singur şi lipsit de ajutor, dacă cunoşti pe cineva care are nevoie de o mînă de prieten, scrie-mi, alatura-te, ajută-mă să aducem în casa şi sufletele lor un strop de Lumină de Sărbători.
 
Intră şi lasă coordonatele celor care au nevoie de ajutor. Întră şi alătură-te.
 
Propun săptămîna asta să facem curat în inimile noastre, la fel cum propun să facem curat în dulapuri, poliţe dosite, debaralele cu jucării şi clituri de cărţi, gata de dus pe foc.
Toţi cei care vor să participe, îi rog să scrie pe blog sau la indianazlotea@yahoo.com
 
Mulţumesc tuturor sufletelor caritabile care nu vor rămîne reci.

Cu profundă recunoştinţă, Indiana Zlotea
 
P. S. Moşul trebuie să vină!!!


Trebuie!

2 comments:

Dan Gheorghe spunea...

mosul a venit. dar inca mi-e teama sa deschid sacul. ma gandesc ca a avut multa imaginatie anul asta. la ce an nebun a fost!

Oly spunea...

Cat as vrea sa ne italnim!!! Atat pentru a face daruri si a incalzi inimioare plapande de copii cu care viata este un pic mai zgarcita; cat si pentru a sorbi din acel ceai,cafea, apa cu sirop, nu conteaza; Ca-l bem impreuna ar fi important. Imposibil insa, deocamdata. Viata a decis altfel. Dar intr-o zi va fi posibil. Si ce daca nu va fi Mos Nicolae? va fi Mos Nicolae al nostru!!! Am daruit chiar luni niste hainute si niste jucarii. Dar cati mai au nevoie? La cati inca le este foame? Gandul acesta ma face sa ma simt vinovata ca masa mi-e plina si ca copilasii mei au cutii pline cu jucarii.
Ce pot face Indi (scuza-ma ca te numesc asa, dar mi-a placut enorm cand cineva te-a chemat in felul acesta) de la 3000 de km distanta? Intr-o zi poate ne vom putea uni fortele, ar fi frumos. Iti doresc sa ti se alature multa-multa lumea, ca sa fie ajutati cat mai multi oameni nevoiasi si micuti posibil.
Sa continuam sa ne spunem mereu: Trebuie sa facem ceva si pentru altii. Trebuie! ; si lucrurile se vor schimba cu siguranta.